My Dad is a moron
Eu sunt un bebe mic de vreo 5 luni, cel putin asa cred! Imi amintesc ca, in ziua in care m-am nascut a venit la mine unu, cu care cam semanam, dar care era cam mare si cam gras, s-a uitat la mine, m-a sarutat pe obrajor si in miscarea lui, i-am surprins o lacrima in ochiul drept si..as fi vrut sa ii zambesc, dar eram prea mic si inca nu stiam cum trebuie sa fac!
Ei, si uite ca acum am vreo 5 luni si un picut si cica mami, trebuie sa mearga la serviciu 12 cu 24(nu stiu ce e aia, dar imi place cum suna),si chiar daca am o bona draguta, seara trebuie sa stau cu tati..pffffff.
Mami a plecat si this moron se plimba in jurul meu disperat, dar zambind. Si acum, surpriza serii, i-am pregatit un caca imens (chiar nici mie nu imi place cum miroase), si il zaresc, cum isi pune mainile in cap, cum injuram printre dinti si vine sa se apuce de treaba.Cand i-am prezentat minunea din scutec, a zambit si m-a felicitat ca si cum as fi izbandit o mare victorie pe campurile spartane si a inceput sa isi faca treaba. Ciudat il vad ca se descurca. A cam invatat asta, stie sa ma stearga fara sa ma zgarie, stie sa imi puna noul scutec fara sa am ciupeasca, e atent la rijurile scutecului, apoi la capsele body-ului, chiar si la pantalonasi si ciorapei. De unde drecu stie?Hm…
Hai ca a terminat asta, si chiar e ok. Mergem sus in dormitor si ma pune in patut, si incepe sa imi zornaie tot felul de chestii mici si prostesti, sa imi intoarca o chestie care canta ceva, sa se strambe la mine, sa imi scoata limba, sa emita sunete care mai de care mai ciudate…pffffffffff..ce tolomac.
Colac peste pupaza, a mai scos o cutie mare de lemn cu niste sarme intinse, cica aia e o chitara, si incepe sa zdrangane si sa turuie un cantecel care, ciudat dar imi place…Si uite asa…parca incet incet, ma cuprinde o pace interioara, o liniste placuta si asta ma ia in brate si imi fredoneaza ceva…cred ca..o sa fac nani…
Hey, mi-e foame! Ma uit la el, a adormit pe scaunul de langa patut, cu o carte cu povesti in maini si cu gura deschisa. Trebuie sa fie tarziu..Hey..imi e foameeeee! Sare brusc, scapa cartea pe jos, fuge catre sticla cu laptic , da cu piciorul in coltul patului( am crezut ca s-a mutat patul cu minim 20 de centimetrii), se apropie de mine cu un zambet cam sters si reda bucuria stomacelului meu. Il privesc zambind si imi place sa il vad cum sufera cu mine si pentru mine. Asa meriti! Ai vrut copii…Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se intample!
Nu prea mai stiu multe, dar in sfarsit, o vad pe mami ca ma pupaceste cam tare si imi rade in botic.Tolomacul de tati o fii pe aci pe undeva. A , da..il vad! E in pus pe dunga patului, in pozitia “in utero”, neacoperit, neinvelit si zgribulit de frig, cu salele goale…ce urat….Merita!!!
Cam m-am retrezit, era dimineata. Il cautam prin casa, dar nu mai era, The moron went to work!
Eu il cunosc pe acest”moron”si nu e deloc ceea ce vrea sa para.E un tip bine,inteligent,devreme acasa si foarte iubitor si se pare ca si un bun tatic.Domnule “moron”ai mai urcat inca o treapta pe scara evolutiei:ai devenit tatic Stii ce am inteles eu din toate astea?ca tu in tot ceea ce faci sau in situatiile in care te gasesti,te gandesti ca e ca si cu copilul tau si de aceea ii oferi cea mai mare atentie,grija ca totul sa iasa asa cum trebuie sa iasa,adik bine.Domnule,mult respect si la cat mai multi “copii”pe care sa ii faci fericiti!
te citesc cu interes insa m-am plictisit sa citesc acelasi text mereu. ne mai zici cate ceva?
E un text foarte amuzant,iar acel tatic il shtiu personal shi este un tatic exceptzional.
Buna! Mi-a placut articolul chiar f mult!
Pentru Pentru COPILU DIN TINE:)) Bravo spor in continuare in lupta pentru putere:)) pardon coruptie… in fine ma rog Politica asta comunista:P
“My dad is a moron”…. I so totally concur! :)) Felicitări mah!