Nu pot sa cred ca suntem in secolul XXI! Cum este posibil ca o slehta de oieri, sa fie capabili sa emita pretentii, cum ca…cica li se iau pasunile, spre a se construi acolo, o nimica toata, o ars opera de arhitectura si agrement? Cum??? De cand au dreptul niste neica nimeni sa comenteze, basca, pe terenul primariei?

          Dar acesti oieri sunt constienti ca Wonderland inseamna investitii si bani pentru bistriteni, locuri de munca, si nu putine..,doar vreo 2000, pe criza asta minunata si mai mult decat atat, inseamna agrement profesional pentru turismul, nota bene, european?

          Mai stiu acesti oieri ca Wonderland inseamna Sala Polivalenta, Hipodrom, Teren de Golf, Bazin de Inot, Patinoar, pista de karting, Hoteluri, bungalows, vreo 10 terenuri de fotbal si vreo 12  terenuri de tenis, 3 piste de sky, iar pe varful partiei, un restaurant cu vedere de ansamblu? NU..de unde dracu sa stie ei asa ceva!

          Pe ei ii intereseaza pasunile „lui peste prajit”, ii mai intereseaza gropile din asfalt si alte nimicuri de maniera asta si, in subsidiar micile murdarii existentiale. Cu asta traiesc ei, se hranesc din ele..vai ce frumos!sunt „umectat” de atata pasiune ieftina!

          Mai oierilor, don’t forget one thing! „Ganditi marunt”!!!(Gheorghe Dinica), si cu micimea gandirii voastre o sa ramaneti, ca asta e gradul de civilizatie in care, la dracu, ne aflam… in secolul laptop-urilor si al wireless-ului, al touch-screan-urilor si a tehnologiei profi.

          Si inca ceva, baietasii cu portocale in jeburi, isi musca buzele si isi pocnesc caninii, doar ca sa opreasca un asemenea edificiu! Pai, de ce mai baieti, de ce puneti voi bete-n roata la proiectu asta, mah? Voi nu va ganditi pentru viitorul Bistritei, voi nu  va ganditi pentru copii nostrii care vor manca sanatate pe paine, aici, la noi acasa? Unde va e gandirea si analiza sintezelor exacerbate cu care va laudati?

E grotesc, sa vezi mirese cu sanii dand pe afara din corsetele arhistranse, burtosi, sarindu-le cel de-al treilea strat de osanza peste curelele bine incheiate, babe perimate cu fuste closh, dantuind si tinand pasul…vezi Doamne, sa nu care cumva sa rateze vreo miscare rectilinie si uniforma a preamaretului dans, cu tenta pur sexuala.

Ma uit la ei cu greata unui om simplu, dezgustat , cum se prind ei languros de mijlocelele voluptoase, cum topaie dezaxat, cum se sorb din priviri, pe acesta noua Macarena romaneasca , acest “Coco Jambo” mioritico-ciobanesc, acesta noua, dar eterna “Lambada” la romanasi.

Basca, ascult si un cantecel” Un pinguin conduce Guvernul”, si tot ceeea ce vad in filmuletele precedente, mi se pare perfect mulat pe guvern. Un guvern somnoros, somnolent, impotent, un aceeasi lingai, cu aia care cantau “hai barbate la votare c-o sa-ti fac neste gratare” sau in tara in care “sarea de baie “ se vinde la chioscuri, si tot tineretul e vesel non-stop si urla de fericire ca si cand totul ar fii perfect?????

In ce dracu de tara traim? Unde dracu e intelectualitatea care citeste “Dilema veche “, “Catavencu”, care merge la teatru si opera?Care nu se da in stamba dansand fucking “dansul Pinguinul” si manelele lui Guta?

In 21 de ani de demos-kratos, suntem tot acolo, tot cu aceleasi metehne vechi comuniste, insa ne-am facut noi updaturi: “ Sarea de baie” si “ Dansul Pinguinului”.

Stii ceva? Romania nu te mai iubesc, la dracu!!!

Muzica cu care am crescut si pe care o ascult ca sa imi anime spiritul!

Prin geamul lateral prafuit al acelui pseudo-autocar, ochii mintii cugetau intens, imens si fara sens, la pacea de pe Ineu, la lumina obscura a vailor, la singura raza de soare tasnita din norii negrii, la regasirea mea acolo sus…unde  Dumnezeu e mai aproape si il simti cu tine si in tine.

Ajungem sus la Valea Blaznei; sunt nerabdaret sa imi instalez cortul, (nu am fitze de Buftea, cu camera incalzita si pat matrimonial, cu jacuzii si vedere la mare..nu…daca sunt la munte atunci, fara echivoc , este rustic si voi manca cu lingura, fie ea si de lemn), sa verific locatia sa caut lemne(just in case), sa imi anin chitara in batul cortului si sa stau intins pe iarba grasa..de munte. Acum incep sa simt muntele, sa simt pacea exterioara, sa ma caut pe mine insumi.(Filozofia a plecat de la Heraclit care si-a inceput expunerile prin expresia:”M-am cautat pe mine insumi” si a trecut de la filozofia cosmogonica la cea antropomorfica.Wahahaha …ce urat vorbesc, scuze).

Mancam, beam si cantam la chitara…iar pacea noptii imi dadea o voiciune in glas, un plans al chitarii, un tipat al iubirii eterne, acolo sus, unde ingerii sunt mai aproape(Imi aduc aminte de un tricou al unui amic..care avea un mesaj:” every  person has his own angel”…Mi-a placut..si parca auzeam glasurile lor, de acolo..de sus…aici ..langa noi…).

Am plecat. Ineul era atat de departe, dar..totusi atat de aproape. Alergam catre el si o lacrima imi sfarteca obrazul drept…Sinteam ca nu o sa pot…simteam ca o sa pierd…Era deja orele 10, si eu eram doar pe Cobasel, trist, insa am ramas in coada lor, ca sa pot privi, sa pot iubi, sa pot canta, ca sa pot tipa si sa fiu..de multe ori..singur.

Il vedeam… mai erau doar 2 ore de mers si am tradat, mi-am calcat pe propriul tel, ca sa ii ajut pe altii mai slabi, sa nu ramana in urma si sa se piarda in munti. Am fost Baraba. Nu am fost geniul din” Noapte de Decemvrie “ a lui Macedonsky.NU. Am fost Dalila…trist…

Am luat-o pe alt traseu, ocolitor si tampit si Ineul meu… disparea..si sufletul meu…plangea si trupul meu plangea pentru ca ploaia nemiloasa de munte, musca din noi si bocancii mei ma imploreau sa ii las liberi…Si Ineul..constientizam ca este in spatele meu, tot mai departe si mai departe…

Seara, la foc,chitara mea, plangea…si ar fi vrut sa fi fost auzita acolo sus..la doua mii si ceva de metrii, dar am tradat-o. Data viitoare, poate…hm…

Ei, si uite ca acum am vreo 5 luni si un picut si cica mami, trebuie sa mearga la serviciu 12 cu 24(nu stiu ce e aia, dar imi place cum suna),si chiar daca am o bona draguta, seara trebuie sa stau cu tati..pffffff.

Mami a plecat si this moron se plimba in jurul meu disperat, dar zambind. Si acum, surpriza serii, i-am pregatit un caca imens (chiar nici mie nu imi place cum miroase), si il zaresc, cum isi pune mainile in cap, cum injuram printre dinti si vine sa se apuce de treaba.Cand i-am prezentat minunea din scutec, a zambit si m-a felicitat ca si cum as fi izbandit o mare victorie pe campurile spartane si a inceput sa isi faca treaba. Ciudat il vad ca se descurca. A cam invatat asta, stie sa ma stearga fara sa ma zgarie, stie sa imi puna noul scutec fara sa am ciupeasca, e atent la rijurile scutecului, apoi la capsele body-ului, chiar si la pantalonasi si ciorapei. De unde drecu stie?Hm…

Hai ca a terminat asta, si chiar e ok. Mergem sus in dormitor si ma pune in patut, si incepe sa imi zornaie tot felul de chestii mici si prostesti, sa imi intoarca o chestie care canta ceva, sa se strambe la mine, sa imi scoata limba, sa emita sunete care mai de care mai ciudate…pffffffffff..ce tolomac.

Colac peste pupaza, a mai scos o cutie mare de lemn cu niste sarme intinse, cica aia e o chitara, si incepe sa zdrangane si sa turuie un cantecel care, ciudat dar imi place…Si uite asa…parca incet incet, ma cuprinde o pace interioara, o liniste placuta si asta ma ia in brate si imi fredoneaza ceva…cred ca..o sa fac nani…

Hey, mi-e foame! Ma uit la el, a adormit pe scaunul de langa patut, cu o carte cu povesti in maini si cu gura deschisa. Trebuie sa fie tarziu..Hey..imi e foameeeee! Sare brusc, scapa cartea pe jos, fuge catre sticla cu laptic , da cu piciorul in coltul patului( am crezut ca s-a mutat patul cu minim 20 de centimetrii), se apropie de mine cu un zambet cam sters si reda bucuria stomacelului meu. Il privesc zambind si imi place sa il vad cum sufera cu mine si pentru mine. Asa meriti! Ai vrut copii…Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se intample!

Nu prea mai stiu multe, dar in sfarsit, o vad pe mami ca ma pupaceste cam tare si imi rade in botic.Tolomacul de tati o fii pe aci pe undeva. A , da..il vad! E in pus pe dunga patului, in pozitia “in utero”, neacoperit, neinvelit si zgribulit de frig, cu salele goale…ce urat….Merita!!!

Cam m-am retrezit, era dimineata. Il cautam prin casa, dar nu mai era, The moron went to work!